15 mai, 2009

Amintiri de pe meleagurile copilariei

In nenumarate discutii privitoare la reinventarea turismului romanesc am ajuns la concluzia ca noua romanilor ne lipseste ceva foarte important :constiinta. In goana noastra pentru democratizare, inteleasa gresit de altfel, ne-am pierdut valorile. Am uitat traditii si am imprumutat altele de la popoare care au stiut sa si le pastreze si sa le promoveze in scopuri comerciale. multi oe sa spuna ca e normal in dezvoltarea unui popor. Eu spun ca este anormal ca traditiile si datinile sa dispara doar din frica de a fi diferiti. Este anormal sa uitam de unde am plecat, sa uitam cum am crescut.Pentru aceasta va propun un exercitiu: fiecare sa isi aduca aminte de copilarie, de acele meleaguri pe care am crescut, de bunicii de la tara care ne-au aratat un mod de viata simplu dar multumitor.

Am revazut cu placere locurile prin care am crescut, locurile in care m-am jucat cand eram copil. Mi-am adus aminte de prietenii care sunt acum pe alt drum si pe care nu i-am revazut de ceva vreme. Toata aceasta "aducere aminte" m-a facut sa imi dau seama ca tocmai existenta acestor meleaguri inseamna identitatea mea ca si individ. Voit sau nu aceste locuri ale copilariei si-au lasat amprenta pe personalitatea si identitatea noastra. Aduceti-va aminte de cat de simpla era viata pe atunci si in acelasi timp cat de frumoasa. Acele seri de iarna traite la gura sobii cu povesti despre zane si eroi sau amintiri ale bunicilor de la inceputul secolului in timp ce afara ningea si viscolea. Zilele toride de vara in care mergeam si ne balaceam o zi intreaga. Serile lungi de vara petrecute alaturi de ceilalti copii. Padurile racoroase ce le strabateam in cautarea animalelor salbatice. Toate astea au avut un rol decisiv in dezvoltarea noastra. Scopul acestui articol este ca fiecare sa isi aminteasca modul de viata si traditiile pe care au avut ocazia sa le traiasca sau sa le vada. Astfel fiecare dintre noi se va gandi de doua ori atunci cand va actiona in mod negativ, voit sau involuntar, asupra mediului inconjurator si asupra traditiilor. Sa nu uitam ca fiecare loc, fie el si banal din punctul nostru de vedere, isi are istoria sa. Trebuie doar sa fim atenti la povestea ce o spune. Mai jos cateva fotografii din zona mea.

2 comentarii:

Sorin spunea...

Cred ca o sa ies la pensie si turismul romanesc nu o sa se dezvolte...am revazut weekend-ul trecut Cheile Bicazului, mi-ar place sa le mai mai duc inca o data acolo anul acesta, la casutele de la lacul Izvorul Muntelui, ezit insa...datorita gropilor din asfalt

gabi spunea...

felicitari!