Sighisoara - impresii de weekend

   De curand am avut placerea de a vizita singurul oras-cetate locuit din Romania, unul dintre putinele locuri de acest gen de pe "Batranului Continent" . Fiind un impatimit al tot ceea ce reprezinta "urme ale istoriei" in monotonul cotidian, am fost de-a dreptul incantat de oportunitatea de a vizita aceasta locatie.
   Conducand din Brasov pe o sosea impecabila (un lucru devenit atat de rar in Romania) m-am lasat furat de  succesiunea incredibila de peisaje oferite de podisul Transilvaniei. Tot o placere a reprezentat si lipsa radarelor care din ce in ce devin un agasant contra-argument al calatoriilor cu masina (a nu se intelege ca sunt un impatimit al vitezei sau un sustinator al sofatului iresponsabil). Perioada anului nu a fost una prea grozava pentru calatorii dar trebuie sa recunosc faptul ca niciodata nu m-am sinchisit de vreme cand am decis sa vizitez ceva. La fel ca si succesiunea de peisaje si vremea isi arata succesiunea de capricii - am plecat pe ploaie, am mers prin soare, am prins si ninsoare chiar (cunoasteti vorba "schimbator ca vremea" :)).
   De la intrarea in Sighisoara mi-am amintit de faptul ca sunt in Romania (probabil si asfaltul prin unele locuri apartine epocii medievale). Zona industriala a orasului mi-a lasat un gust amar - un tablou deplorabil al ramasitelor epocii de aur. Mi-am zis totusi ca nu zona asta reprezinta punctul de atractie si am trecut cu vederea incercand sa vad partile frumoase. Infometat de sofatul continuu am cautat un restaurant dornic sa incerc ceva de prin partea locurilor. Din trei restaurante la care m-am oprit toate erau inchise. Ciudat lucru intr-o zi de sambata. Dar poate efectele crizei si-a intins si aici umbra. Cu destula greutate am reusit sa gasesc un restaurant (nu dau nume pentru ca nu vreau sa fac reclama) pe care nu il recomand decat daca sunteti infometati de-a binelea.
   Dupa ospatul copios am pornit oarecum dezamagit spre cetate. Speram ca aceasta sa stearga impresiile oarecum negative dar drumul pana la cetate nu a facut decat sa ma enerveze si mai tare (e perfect pentru cine doreste sa fie masochist cu masina lui). Pe langa taxa destul de piperata platita pentru intrare, pe care de altfel o consider fireasca, incet-incet impresia negativa incepea sa se risipeasca la vederea cetatii. M-am simtit ca un calator in timp trecand prin arcada ingusta a portilor cetatii. Pasind pe pavajul pietii chiar am uitat toate neplacerile de mai devreme. Cum noaptea era destul de grabita sa isi faca aparitia m-am indreptat si eu cu pasi destul de grabiti spre locul unde aveam sa imi petrec noaptea. Ospitalitatea a fost deosebita si servirea aproape impecabila. Spun aproape impecabila pentru ca am primit o casa in locul unei camere, dar la celalalt capat al cetatii. Si, pentru ca afara era racoare, nimeni nu s-a deranjat sa mearga sa prezinte casa. Casa Bunicii suna destul de ciudat. Si totusi nimic din acea casa nu era ciudat. M-am trezit retraind vremurile copilariei cand o asteptam pe bunica sa inceapa povestea de seara.
   A doua zi a fost mai bine. Am gasit mancare destul de buna intr-un local intim si soarele a fost binevoitor mangaind pamantul cu razele lui. Panorama oferita de "terasa" cetatii e deosebita. Plimbarea printre toate acele dovezi ale istoriei mi-a oferit o liniste sufleteasca deosebita. Si cum si in postarile mele anterioare am mai spus, cuvintele palesc in fata imaginilor. Asa ca va las sa va delectati. Bon voyage!

  

Valea Draganului - pe urmele lui Blaga

   La numai 65km de Cluj-Napoca si 80km de Oradea, imprejmuita de muntii Meses,Vladeasa si depresiunea Huedin, se afla o vale rupta parca din picturile marilor artisti plastici peisagisti. Nu degeaba Lucian Blaga isi alegea sa petreaca vacantele in acest paradis rupt oarecum de realitatile cotidiene. Faima acestei localitati a ajuns demult pe meleaguri straine si acum hotelierii se pot lauda ca primesc oaspeti din multe tari europene. Preturile sunt relativ mici, adaptate la realitatea conditiilor oferite. Ospitalitatea candva renumita a romanului e la loc de cinste in comportamentul localnicilor. Ceea ce te face sa te simti si mai detasat de grijile de zi cu zi sunt pensiunile ce inca isi pastreaza arhitectura de acum 60-70 de ani intr-un mod deosebit. Se vede ca aici istoria isi are locul binemeritat. Ai posibilitatea chiar sa contemplezi pe bancuta pe care obisnuia si Blaga sa se relaxeze si sa asculte murmurul linistitor al paraiasului ce strabate necontenit curtea pensiunii.
   Pentru impatimitii munteleui exista posibilitatea unor drumetii montane ce lasa o urma adanca in sufletul fiecarui iubitor de natura. Timpul pe aceste meleaguri aparent refuza sa treaca. Si daca nu iti place efortul si miscarea in natura poti lua o undita si incerca la barajul Floroiu sa pescuiesti cina pentru cei ce s-au ostenit pe carari de munte. Nu ai prins peste? Nici o problema. Mergi frumusel la pastravarie si pentru o suma modica tot reusesti sa aduci peste la masa.

   La cativa kilometri se poate vizita cetatea de la Bologa, un monument ce nu trebuie ratat daca sunteti in zona. Va mai rupeti cateva ore si puteti vedea si mosia lui Octavian Goga. Se pare ca poetii de seama au avut o atractie deosebita pentru aceasta zona. Nici nu e de mirare cand privesti in jur si vezi atat de multa frumusete naturala. E adevarat, nu sunt foarte multe atractii in zona, dar puteti fara probleme sa va ocupati timpul cu folos incarcandu-va bateriile pentru reintoarcerea la urbanism. Eu cred ca nu veti regreta nici o clipa petrecuta pe aceste taramuri de basm.

Indemn la trezire!!!

Dupa o absenta destul de indelungata am hotarat sa revin asupra blogului. Nu stiu de ce dar am avut tendinta de a renunta la acest "proiect". Probabil si lipsa unor calatorii in ultima perioada prin tarisoara noastra draga m-au facut sa simt o reala lipsa a subiectelor. Pana acum.
Nu vreau sa va plictisesc cumva printr-un subiect lipsit de interes. Asa ca va previn inca de la inceput ca acest articol nu este dedicat unei anumite zone sau unei destinatii specifice. Acest articol doresc sa fie o analiza (a cata oare) a turismului autohton la care va astept parerile si propunerile. Un strigat pentru un domeniu care este batjocorit.


De ce?

Daca ne intrebam de ce turismul a ajuns la noi o ramura uitata vom gasi probabil multe raspunsuri. Dar, sincer, eu vad o singura mare problema: indolenta unor conducatori incapabili. Indiferent de numele sau culoarea politica, conducatorii, si-au batut joc de ceea ce trebuiau sa dezvolte. Nici nu e de mirare la cum se numesc acesti ministri, fara a avea studii cel putin conexe turismului. Daca pe timpul comunismului, litoralul romanesc aduceau mii de turisti, acum ii gonim si pe cei ce mai indraznesc sa ne calce nisipul plajelor prin preturi irealiste, conditii mizere si infrastuctura dezastruoasa. Se implinesc douazeci de ani de la caderea regimului comunist timp in care nu am invatat nimic la nivel de conducere a tarii.

Cand?

Am pierdut posibilitatea dezvoltarii acestei ramuri atat de bine sustinute in alte tari atunci cand nu am fost in stare sa folosim toate acele fonduri destinate dezvoltarii. Daca atunci cand am fost admisi in institutia ce se numeste UE ne-am bucurat, acum e timpul sa plangem, pentru ca nu stim sa beneficiem de o mana de ajutor. Este inadmisibil sa primesti fonduri si sa le returnezi deaorece nu stii sa le folosesti.

Cum?

Cred ca singura sansa a turismului romanesc este ca la conducerea institutiilor abilitate sa ajunga cineva care sa aiba o legatura cu domeniul asta. Cel mai convenabil pentru turism ar fi un tehnocrat, un manager, si nu un membru al cine stie carui partid. Cineva care sa vada in turism mai departe de propriile interese.

P.S Nu am apartenenta politica, nu am simpatii sau antipatii. Doresc doar sa ma pot bucura de un turism de calitate in tara mea.

Merita adus la cunostinta un strigat ce indeamna la trezire. Felicitari, Paula Herlo!!!

Romania, te iubesc! Castelele si conacele zac in paragina

StirileProTV.ro

Amintiri de pe meleagurile copilariei

In nenumarate discutii privitoare la reinventarea turismului romanesc am ajuns la concluzia ca noua romanilor ne lipseste ceva foarte important :constiinta. In goana noastra pentru democratizare, inteleasa gresit de altfel, ne-am pierdut valorile. Am uitat traditii si am imprumutat altele de la popoare care au stiut sa si le pastreze si sa le promoveze in scopuri comerciale. multi oe sa spuna ca e normal in dezvoltarea unui popor. Eu spun ca este anormal ca traditiile si datinile sa dispara doar din frica de a fi diferiti. Este anormal sa uitam de unde am plecat, sa uitam cum am crescut.Pentru aceasta va propun un exercitiu: fiecare sa isi aduca aminte de copilarie, de acele meleaguri pe care am crescut, de bunicii de la tara care ne-au aratat un mod de viata simplu dar multumitor.

Am revazut cu placere locurile prin care am crescut, locurile in care m-am jucat cand eram copil. Mi-am adus aminte de prietenii care sunt acum pe alt drum si pe care nu i-am revazut de ceva vreme. Toata aceasta "aducere aminte" m-a facut sa imi dau seama ca tocmai existenta acestor meleaguri inseamna identitatea mea ca si individ. Voit sau nu aceste locuri ale copilariei si-au lasat amprenta pe personalitatea si identitatea noastra. Aduceti-va aminte de cat de simpla era viata pe atunci si in acelasi timp cat de frumoasa. Acele seri de iarna traite la gura sobii cu povesti despre zane si eroi sau amintiri ale bunicilor de la inceputul secolului in timp ce afara ningea si viscolea. Zilele toride de vara in care mergeam si ne balaceam o zi intreaga. Serile lungi de vara petrecute alaturi de ceilalti copii. Padurile racoroase ce le strabateam in cautarea animalelor salbatice. Toate astea au avut un rol decisiv in dezvoltarea noastra. Scopul acestui articol este ca fiecare sa isi aminteasca modul de viata si traditiile pe care au avut ocazia sa le traiasca sau sa le vada. Astfel fiecare dintre noi se va gandi de doua ori atunci cand va actiona in mod negativ, voit sau involuntar, asupra mediului inconjurator si asupra traditiilor. Sa nu uitam ca fiecare loc, fie el si banal din punctul nostru de vedere, isi are istoria sa. Trebuie doar sa fim atenti la povestea ce o spune. Mai jos cateva fotografii din zona mea.

S.O.S! TURISMUL INCOTRO?

Asa cum spunea unul dintre bloggeri intr-un comentariu la un articol precedent, depinde doar de noi sa resuscitam turismul in Romania. Trebuie sa fim constienti ca drumul este greu tinand cont de "antitalentele" ce se ocupa la nivel de conducere de domeniul turismului. Stimati conducatori nu e de ajuns sa aveti studii in domeniu terminate nu stiu pe la ce facultate obscura. Nu e de ajuns diplome recunoscute obtinute prin favoruri si beneficii materiale. Iti trebuie clarviziune, realism, inovatie si cel mai important lipsa motivatiei financiare. Am vazut "manageri" fara diplome care au reusit. Asta pentru ca pasiunea si dorinta de a schimba ceva au biruit in fata dorintei de imbogatire peste noapte.
Ne dorim turisti occidentali la preturi occidentale in conditii "comuniste". Asta mergea pana acum cativa ani. Dar s-a cam terminat si cu prosteala pe fata ce o afisam in fata turistilor dornici de turism in Romanica. Am ramas cu turistii "manelisti", vandalii, iubitorii de mici si fum in aer liber. Era si normal tinand cont ca pe la pensiunile si hotelurile noastre se practica preturi de statiuni de lux. Este in acelasi timp adevarat ca multe institutii de acest gen s-au renovat si modernizat. Dar din pacate serviciile au ramas aceleasi. Aceeasi persoana imbracata de strada cu mutra acra te intampina la receptie. Acelasi sentiment ca esti un intrus pe teritoriul lor si ca cerintele cele mai uzuale si normale nu ti se cuvin chiar daca ai platit pentru ele."Pai ce daca nu merge apa calda?";"Mda, ne pare rau ca televizorul si internetul nu functioneaza. Poate cand veniti data viitoare se va remedia.";"Aveti rezervare pe internet?Si ati fost si sunat pentru confirmare?Eiiii...noi nu prea umblam cu internetul asta.Ne-am facut pagina asa..." ETC.
In acelasi timp avem in mare parte acceasi infrastructura de pe timpul comunismului. "Ce daca ploua si nu stii daca mai iesi cu masina din parcare? E normal pentru zona asta." Ne dorim turism european dar nu stim ce e ala.
Stimati reformatori in turism priviti in jurul vostru si adunati ce e bun. Stabiliti prioritati. Sa lasam tunurile de zapada acolo unde nu e sosea sa poti ajunge. Sa lasam bazinele de agrement acolo unde inca nu exista apa curenta. Sa lasam plantatul de palmieri si sa curatam plajele si marea. Invatati ceea ce trebuie si nu copiati kitsch-urile vazute prin statiuni de mana a doua.
Ma intreb daca bulgarii, grecii, croatii si altii au reusit sa faca din turism o industrie, noi, romanii, chiar nu putem???



ATENTIE! Imaginile de mai jos pot fi socante pentru iubitorii de turism autohton.

Unii nu uita ca suntem romani.

Acest video m-a facut sa ma simt mandru ca sunt roman si traiesc intr-o tara atat de frumoasa. Felicitari celor care au realizat videoclipul (multumim lui Gheorghe Zamfir ca s-a nascut in Romania si nu si-a renegat originile).

Weekend in doi

Chiar daca sarbatoarea "adoptata" a indragostitilor, Valentine's Day, a trecut si nu am fost plecat de acasa (la fel ca si de Dragobete de altfel), fiind o fire romantica, ma gandesc la un weekend  cu care sa o surprind pe sotia mea. Asta asa ca sa mai scapam de stresul zilnic (criza economica, dobanzi mai mari la credite, incertitudinea locului de munca etc.) ca oricum vor trece toate. Si cum eu sunt genul de persoana cu care agentiile de turism ar da faliment (imi place sa imi planific singur vacantele mele si ale prietenilor mei) am pornit in gasirea de oferte cat mai atractive. Sa va spun ce am gasit? La o simpla cautare pe Google pentru un weekend am fost surprins sa gasesc multitudinea de oferte...bineinteles toate in strainatate. Ce naiba noi nu mai avem locuri in care sa te retragi la sfarsit de saptamana? Toate ofertele sunt la Paris, Roma, undeva prin Bulgaria si alte destinatii...mai putin destinatii autohtone. Eu sunt omul care vrea sa isi vada tara inainte de toate asa ca am perseverat si dupa indelungi cautari am ales trei locatii care cred eu ca s-ar potrivi:

Locul I - Izvorul Muntelui. Chiar daca am vizitat aceasta locatie m-as intoarce cu placere pe aceste meleaguri. Ambianta placuta, aer curat, peisaj mirific, drumuri bune. Se merita sa petreci un sfarsit de saptamana aici. Totusi exista si parti mai putin convenabile: lipsa unor restaurante decente prin zona (zic eu obligatorii in cazul unei cine romantice;) nu-i asa?), distractii organizate mai deloc, civilizatie...ca in Romania si servicii "ioc". Totusi ramane pe primul loc.Atasez si cateva poze care poate sa convinga iubitorii de natura.

Locul II - Predeal. O statiune pe gustul multora chiar daca mai toata lumea s-a plictisit de ea. Am fost tentat sa trec peste ea. Cred ca majoritatea au fost la Predeal asa ca ce pot spune eu in plus fata de ce au vazut toti. O statiune vie in care nu te plictisesti, peisaje frumoase, restaurante si taverne...tot ce inseamna viata de noapte. Minusurile acestei statiuni ar fi: preturile cam piperate raportandu-ne la serviciile oferite si la nivelul castigurilor din Romania, fite de fite cam peste tot, civilizatie - plin de manelisti fitosi si zgomotosi, aglomeratie pe soselele de acces (unde dupa ce abia te misti cu 40 km/ora mai sunt si radare :)) si lista continua. Dar daca ai noroc si gasesti un apartament la pret rezonabil totul este ok. Pozele necesare:

Locul III - Borsa (Maramures). De o frumusete coplesitoare, statiunea te face sa te mandresti ca esti roman. Aici traditiile s-au pastrat la fel si meleagurile. Cuvintele sunt prea putin. Mi-e dor de locurile acestea. Ca minusuri sunt aceleasi ca si la Izvorul Muntelui dar poate ca in asta consta frumusetea: lipsa turistilor "vandali". Fotografiile spun mai mult decat as putea spune eu.

P.S : Astept si alte propuneri de la voi.

No Comment despre Romania

Cred ca imaginile de mai sus nu mai au nevoie de nici un comentariu. Ramane doar ca voi sa le descoperiti. Have fun!!!

Aventuri pe Valea Uzului

Valea uzului reprezinta una dintre zonele cele mai frumoase ale judetului Bacau. Apartinand de orasul Darmanesti, Valea Uzului reprezinta una dintre zonele mirifice ale plaiului mioritic. Peisajul neintinat de mana pacatoasa si destructiva a omului, te imbie sa iti regasesti linistea sufleteasca intr-un decor rupt parca din poeziile eminesciene. Pacat ca aceasta zona ce dispune de altfel de un potential enorm din punct de vedere turistic, nu este exploatata de turismul romanesc. Drumurile sunt un adevarat test de anduranta pentru masini, cazare nu prea gasesti in conditii decente, utilitatile...nu exista. Dar paradoxal, poate din cauza asta acest colt de rai inca exista. Aici nu te va deranja zgomotul masinilor si fabricilor, aici nu vei respira aerul infect de oras, aici nu te va deranja vreun manelist ametit de licorile lui Bachus. Cu alte cuvinte aici vei invata sa asculti linistea. Este locul perfect pentru iubitorii de natura, pentru cei ce stiu sa pretuiasca mediul in care traim. Muntele, raul, padurea, pasarile si animalele toate se contopesc intr-un mod armonios si aproape de perfectiune. Aici te poti bucura de drumetii montane, alpinism, camping, parapanta, plimbari cu ATV, mountain biking, photo hunting, pescuit si vanatoare - ai nevoie doar de instrumentele necesare fiecarei activitati (sa nu iti inchipui ca vei gasi asa ceva pe acolo) si de pofta de aventura. Setea de adrenalina se poate potoli pe aceste meleaguri. In continuare las imaginile sa spuna povestea acestor minunate locuri.

P.S Chiar daca am avut parte de o experienta mai mult urata decat minunata (am stat cu cortul in ploaie torentiala, m-am cazat la miezul noptii intr-o cabana plina de oameni ciudati, pazita de un padurar ce purta mereu pusca pe umar si securea in mana rupt parca din filmele de groaza ale lui Hitchcok, mi-am stricat masina si am ramas impotmolit in noroi, am avut parte de caderi de pietre si multe altele) tot m-as intoarce sa vad apusul de pe malul lacului Poiana Uzului din muntii Nemira. 

Bucovina - Sucevita

Bucovina ramane si acum o zona ce stie sa pastreze traditiile romanesti nealterate, iar bucovinenii se mandresc cu aceste traditii si au invatat sa isi trateze musafirii in prag de sarbatori. Pentru aceasta perioada a sarbatorilor va propun sa va relaxati la Sucevita. Ofertele de cazare in aceasta zona nu sunt foarte multe insa cele ce sunt prezente pot oferi confortul chiar si pentru cei care sunt un pic mai pretentiosi. Personal zona mi s-a parut extrem de pitoreasca reusind sa trezeasca in suflet spritualitatea ratacita in valtoarea vietii de oras.
Manastirea situata in satul cu acelasi nume are o istorie veche, intinsa pe parcursul a cinci secole. Atestata documentar in anul 1586 ca urmare a initiativei mitropolitului Gheorghe Movila. Legenda constructiei spune ca piatra ce a fost folosita la ridicarea actualei constructii a fost carata de catre o femeie timp de treizeci de ani cu carul ei tras de bivoli. Ctitorii acestei manastiri sunt reprezentantii familiei Movilestilor. Este construita in stilul arhitecturii moldovenesti imbinand cu succes stilul bizantin si gotic. Biserica, parte a complexului manastiresc, in schimb, este construita in stilul moldovenesc imbinand stilul gotic cu cel bizantin, pastrand totusi si elemente ce se gasesc la bisericile vechi moldovenesti de lemn. Muzeul acestei manastiri adaposteste multe vestigii ale artei medievale. Este renumita pentru picturile sale create de catre fratii Sofronie si Ion. Ceea ce ii ofera o importanta si mai mare acestei manastiri este faptul ca peretele nordic s-a pastrat inca spre deosebire de celelalte manastiri ale Bucovinei. Acest perete ilustreaza o capodopera a picturii murale-"Scara virtutilor", o antiteza intre Rai si Iad, bine si rau.
In concluzie, daca reusiti sa ajungeti in Bucovina nu ratati manastirea Sucevita. Va promit ca nu o sa regretati.